AED: - Cum ți-ai făcut curaj să participi la concurs?
C.D.: - Cochetez cu fotografia de ceva timp și cu realizarea filmulețelor video, pe care le plasam pe pagina mea de Facebook. Acolo am fost remarcată de profesoara mea de la disciplina Bazele Antreprenoriatului, doamna Tatiana Dumitraș, care mi-a sugerat că ar fi bine să întocmesc un plan de afaceri pentru ceea ce pentru mine este o pasiune. Am fost curioasă ce va ieși, așa că am transpus ideea pe hârtie și,în acest fel, am ajuns și la etapa națională.
AED: - De ce ai mizat pe această idee, în condițiile în care piața serviciilor foto-video e generoasă în țara noastră.
C.D.: - Da, de acord piața serviciilor foto este chiar extrem de generoasă în țărișoara noastră, dar în tot acest număr mare de fotografi și videografi oricum există un top 5 sau top 10 care totuși nu doar urmăresc cadrarea și calitatea pozei...dar îi dau viață. Ideea primară a fost crearea filmulețelor de scurt metraj în scopul sensibilizării societății noastre, crearea a ceva frumos ce va servi drept hrană sufletească, la fel cum ascultăm muzică în funcție de dispoziție. Începând de la aceste filmulețe, oamenii cunoscuți și mai puțin cunoscuți au început să mă invite să filmez și să montez evenimente, ceea ce desigur m-a motivat să văd în asta mai mult decât o pasiune. Și, cumva de la sine se dezvoltă arta aceasta. Eu cred în forța Universului. Mereu am regizat scene de film în capul meu, mă vedeam cîndva actriță sau regizor. La concurenți mă gândesc mai puțin. Acum dedic timp cunoștințelor, iar de la persoanele cele mai populare nu am decât să învăț și să fixez informația necesară mie.
AED: - De unde vine pasiunea pentru fotografie?
C.D.: - O întrebare care îmi stârnește fiori. Pe la vreo 17 făceam teatru la mine în sat. Atunci am vrut mult să transmit un mesaj emoționant pentru mama mea, care prin jocul destinului este adoptivă. Am vrut să-i arăt și să o fac să înțeleagă cât recunoscătoare îi sunt și cît de mult țin la ea. Știți cum e pe la sate, nu suntem obișnuiți să spunem părinților ”Vă iubesc!” sau alte cuvinte dulci, ca la oraș. La țară dragostea de părinte se subînțelege prin ajutorul pe care-l oferim părinților atunci când au nevoie. Ideea mea s-a materializat, însă, peste 7 ani. Aveam 24 de ani cînd am înțeles cum aș putea s-o fac. Am găsit un videograf care m-a filmat doar, după care mi-am făcut chiar eu textul și tot eu mi-am montat filmulețul. Atunci s-a produs momentul hotărâtor pentru mine. Am primit complimente 1001 după ce l-am postat și pe Facebook. De atunci parcă mi s-a deschis o nouă undă din care curg idei, atât pentru producții video, cât și pentru fotografie! 
AED: - Care au fost primele ședințe foto pe care le-ai realizat?
C.D.: - Ooo...primele ședințe foto la sigur nu le uit! Prima a fost cea mai nereușită, după care credeam că renunț la fotografie. S-a întâmâmplat în timp ce făceam cursul de fotografie, când am ieșit cu o colegă din grupă ca să aplic în practică ce învățam la curs. Ghinion! Nu-mi ieșea nimic! Abia de îmi ascundeam toată nesiguranța în mine. Din toate cele vreo 200 de poze făcute, totuși ... una s-a ales. După această experiență, nu m-am atins de aparat vreo 2 săptămâni. Pentru mine, cel mai complicat în povestea cu fotografia a fost să învăț cum să mânuiesc aparatul foto. Așa că, la următoarea ședință nu am mai rugat pe nimeni din cunoscuți să apară în cadru, ci mi-am luat piciul de 3 ani pentru niște poze. A fost minune! În clipa aceea simțeam de parcă ținusem aparatul foto dintotdeauna. Probabil, când ești cu cineva din familie, mai ales copilul tău, nu simți acel ”Trebuie!”, dar te concentrezi pe învățare și analiză.
AED: - Cum se împacă medicina cu fotografia?
C.D.: - Până în acet moment s-au împăcat perfect! Pot spune ferm și cu bucurie că fotografia m-a scos în evidență cumva, atât în fața profesorilor și conducerii, cât și la locul de practică. La colegiu am ajuns să fac și un filmuleț despre studenții noștri, despre cum activează în spitale după absolvire. Acesta a mers ca prezentare a colegiului nostru la simpozionul din Piatra Neamț, România. Iar la locul unde am făcut practica de stat am filmat activitatea secției. Va fi un filmuleț tare emoționat și va fi plasat pe site-ul IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie. Grație lucrărilor realizate, deja am rezervări pentru ședințe foto și video pentru perioada verii. Deci, medicina și fotografia sunt oportunități una pentru alta.
AED: - De ce ai optat pentru medicină, în loc de arte?
C.D.: - De arte nu am îndrăznit să le zic părinților. Știam că ei sunt pentru o profesie concretă, cum era pe vremea lor, și am mers la Academia de Poliție după liceu. Între timp nu știu de unde s-a tot întărit dorința de a ajuta oamenii în problemele de sănătate. Așa poți ajuta omul care are nevoie de speranțe. Tu, ca lucrător medical, cu ajutorul lui Dumnezeu, îi poți oferi șansa să se bucure din nou de familie, de aerul de acasă, de soare, de lucrurile cu adevărat importante. De aceea după 1 an de studii la Academia de Poliție, am mers la USMF, zicîndu-mi în gând că dacă Dumnezeu consideră că voi fi un medic bun, o să fiu admisă la buget. Ceea ce s-a și întâmplat. După un an de studiu a apărut și copilul nostru. Am stat acasă, iar ulterior am decis tot în domeniul medical să merg, alegând CEMF. La final de colegiu, intenționez să merg din nou la USMF, dar nicidecum nu voi renunța la fotografie și videografiei.
AED: - Cum a fost pentru tine experiența concursului?
C.D.: - Cel mai mult a contat experiența. Și aici mă refer la faptul că le-am arătat membrilor juriului ceea ce deja am realizat, fotografiile mele, mici instantanee surprinse nu de un învățăcel de la arte sau alt domeniu creativ, ci de un student în domeniul medical. Mi-am dorit mult săajungă la ei emoția din creațiile mele, iar feedback-ul lor pozitiv m-a uns pe suflet, ceea ce a fost un semn căî intenția mi-a reușit. Mie personal anume asta îmi dă curaj - emoțiile plăcute ale oamenilor!
AED: -Te vezi antreprenor sau angajat în viitorul apropiat?
C.D.: - Evident că mă văd un angajat în domeniul sănătății și un antreprenor care creează lucruri frumoase.
AED: - Cum vei folosi banii câștigați?
C.D.: - Ca să îmi rămână drept amintire, o să-mi achiziționez încă un obiectiv care îmi va aminti cu drag de echipa AED.
AED: - Care ar fi îndemnul tău pentru elevii/studenții care își doresc să participe la concurs?
C.D.: - Să își foloseaască toate oportunitățile pe care le oferă viața, chiar dacă uneori sunt la limita puterilor, explodează și vor să lase totul baltă. Când nu mai poți, mai poți puțin, e adevărat. Iar dacă nimic nu faci, nimic iese. Orice acțiune are rezultat specific, mai devreme sau mai târziu.
sursa foto: fb/ CEDA; fb/ Doina Chiriac
29. 06. 2021
